Traducere si preambul Tiberiu Kelemen

La începutul secolului al XX-lea o excursie în zona muntilor Parâng era o adevarata expeditie care trebuia pregatita din timp, organizata în cele mai mici amanunte, tinându-se cont de tocmirea calauzelor si a animalelor de povara …
La vremea în discutie nu exista drumul de pe Maleia, jeep-urile cu sute de cai putere înca nu invadasera soselele, iar telescaunul, sky liftul, ATV-urile si alte utilaje de acest gen nu fusesera inventate. Era în schimb liniste, pe cararile muntelui strabatute de ciobani sau foarte rar de turisti se hârjoneau animalele salbatice, rasuna ciripitul pasarelelor, iar trecatorul putea savura natura în toata puritatea ei, deoarece nici manelele nu fusesera „compuse” înca. Curatenia era la ea acasa , iar cei care escladau circurile glaciare si pantele abrupte nu se împleticeau în PET-uri. Marcajele, putine la numar, erau în schimb bine întretinute de catre voluntari – membrii ai S.K.V. (Asociatia Carpatina Ardeleana). Muntele, în marinimia lui, are totusi reguli bine stabilite de milenii si poate într-o oarecare masura sa „digere”, ca masura extrema de autoprotectie, mizeriile lasate de oameni inconstienti. Dar atunci când ajungem sa construim haotic, cu toate aprobarile în regula, la liziera padurilor, în poiene si chiar în zona golului alpin sute de casute care se integreaza în peisaj ca nuca în perete, acolo unde cu ani în urma domina jneapanul si se zbenguiau caprele negre, rezultatele sunt de-a dreptul dezastruoase pentru natura. Prin absurd, daca un turist care în urma cu un secol se aventura pe cararile din Parâng ar învia si ar dori sa priveasca pret de câteva minute maretia Vârfului Cârja din „parcul englezesc” sau alte locuri cunoscute odinioara, suntem convinsi ca acum ar prefera sa se întoarca din nou, repede, în lumea umbrelor. Omenirea sa afla într-un permanent proces de schimbare si progres, dar de ce trebuie sa împestritam cu mormane de gunoaie peisajele mirifice harazite de Dumnezeu care din pacate, trebuie sa însoteasca binefacerile civilizatiei ? Dar sa vedem cum descrie istoricul Téglás Gábor muntii care ne sunt atât de dragi si cum i-a vazut el în jurul anilor 1900, tinând cot si de structura geo-politica existenta în zona la începutul secolului XX.
Descrierea a aparut în „Ghidul judetului Hunedoara” la Cluj în anul 1902 sub titlul
„ A Páring – Hegység” (Muntii Parâng). Trebuie specificat ca înaltimile unor vârfuri din descriere nu mai corespunde cu cea cunoscuta astazi, ceea ce nu diminueaza, însa, cu nimic valoarea istorica si literara a descrierii, deci …

„ MUNTII PARÂNG”

de Téglás Gábor

Lantul Muntilor Parâng este unul dintre cele mai frumoase tinuturi montane din tara, care sunt accesibile din mai multe locuri, dar cel mai usor se poate ajunge la ei din zonele limitrofe ale localitatii Petrosani. Pentru reusita unei excursii turistii trebuie sa apeleze din timp la Primaria din Petrosani, Casa padurarilor, chiar si la proprietarii de restaurante sau cârciumi, pentru a tocmi calauzele cele mai pricepute. Membrii S.K.V. (Asociatia Carpatina Ardeleana) au marcat caile de acces spre munte si au construit adaposturi pentru turisti. Din Petrosani, mai exact din satul Livezeni de pe perimetrul aflat în apropierea satului, la sud de ultimele case (N.T. – Valea Salatruc) se poate ajunge la Gura Plaiului (1171m), de unde drumul urca drept pe o panta abrupta pâna la Vârful Parâng (2076m). De asemenea se poate ajunge în Parâng plecând din Petrila, de lânga grupul de case apartinând catunului Voislova, urmând cursul învolburat al râului Jiet si urcând Vârful Slima (1437m). La poalele Parângului întâlnim Cabana S.K.V.-ului, unde ne putem reface fortele pentru urcusul final. Ambele rute sunt recomandate, însa trebuie sa tinem cont ca în orice anotimp hrana si îmbracamintea calduroasa sunt necesare. Cheia de la cabana se afla la secretarul S.K.V.-ului din Petrosani, tot acolo se plateste pentru ghid si pentru cal câte trei coroane, iar pentru dormit se platea o coroana de persoana. Regula nescrisa era ca turistii sa lase cabana asa cum au gasit-o, iar lemnele de foc si apa nu trebuiau sa lipseasca. De asemenea turistul trebuie sa asigure pe lânga taxa platita la S.K.V. si întretinerea pe perioada excursiei a ghidului si a animalelor de povara (cal sau magar). Sus la stâna se gasesc lapte si brânza din belsug. Pe Slima, pâna la înaltimea de 1400m, se întind padurile de fag, iar bradul creste pâna la altitudinea de 1700m; peste aceasta limita se întinde jneapanul, iar pe etajul superior, în zona golurilor alpine – bujorul de munte sau rododendronul. Suntem condusi spre Vârful Parâng de „banda rosie” aplicata cu vopsea de miniu pe copaci si pietre, marcaje plantate si întretinute de voluntarii de la S.K.V. De la Vârful Parâng, urmând acelasi marcaj – banda rosie – putem poposi pe Vârful Badea (2087m)t iar turistul ramâne impre-sionat de piramida impunatoare a Vârfului Cârja (2407m). Dupa ce am admirat în voie peisajul pasim într-o zona stâncoasa, iar în nord apar spectaculoasele vai si circuri glaciare. Urmând drumul de creasta care trebuie parcurs cu multa atentie, ajungem la Vârful Mândra (2530m) care este cel mai înalt din tot lantul muntos. De aici putem admira lacurile glaciare Rosiile, care se afla la o altitudine de 2002m. Peisajul de pe acest vârf este încântator: în zare se contureaza vârfurile Pîclesa (2347m), Setea Mica (2355m) si Piatra Taiata (2307m), iar spre sud se întrezaresc câmpiile Olteniei. Ocolind spre nord, în dreapta, ne apare Valea Lotrului, iar în stânga –Jietul. Creasta îngusta ne conduce spre Coasta lui Rus (2248m). Ocolind numeroasele tarcuri de oi ajungem la Vârful Ciobanul (1947m), respectiv Coricia (1859m), Groapa Seaca (1595m) si Vârful Capra (1929m). Pe acest vârf se închide hotarul vestic al tarii (granita dintre Ungaria si România-N.T.). De aici, traversând Muncelul Jietului, ajungem din nou la Petrila. De pe Vârful Capra, traversând prin nord-est Muntii Buha si Valea Cotul Ursului, ajungem la Poiana Muierii (1756 m). Prin frumusetea lui Vârful Salanele (1733 m) reprezinta un adevarat paradis. De la Poiana Muierii hotarul se întoarce spre est la apele Sebesului si Vârful Salanele, ocolind izvorul Balului, ajungând lânga Râul Lotru. Aceasta formatiune muntoasa reprezinta marea sa hunedoreana, similara celei poloneze. Este bine ca zona sa fie ocolita, pentru ca sa nu intram în conflict cu granicerii, deoarece aici sunt obligatorii actele necesare trecerii frontierei. De pe Vârful Salanele putem ajunge în judetul Sibiu urmând traseul marcat cu banda rosie, spre oficiul vamal Pietrele Albe ori Casa Padurarilor de la Oasa. Acest drum de munte îndraznet a fost parcurs de ofiterii Bergher András si Margesius Herman venind dinspre Sibiu, iarna, pe schiuri, deoarece zapada era foarte mare. De pe Muntii Salanele ne întoarcem pe Râul Voievodu, care este un afluent al Jiului de Est. Saua hunedoreana, mai exact coltul nord-vestic al acesteia, este locul unde izvoraste Jiul de Est. Acesta, dupa ce îsi uneste apele cu numerosi afluenti, strabate Valea Jiului unde se întâlneste cu fratele–Jiul de Vest. Împreuna strabat Defileul Surduc, uda câmpiile Olteniei si se varsa în Dunare. Parâng este cea mai frumoasa zona unde traiesc caprele negre, un adevarat paradis al vânatorilor. În zona Sebesului exista o numeroasa populatie de cerbi. Pentru ca excursia sa fie placuta sunt necesare haine calduroase, un ghid bun si o excelenta conditie fizica.

La vanatoare in 1900

Femeia Muntilor

Cuprins